1 O, Doamne mare! Cînd privesc eu lumea,
Ce ai creato prin al Tău cuvînt,
Şi fiinţele cempodobesc natura,
Cum lentreţii cu braţul Tău cel sfînt:

Refren:
Atunci îţi cînt, Măreţ Stăpînitor:
Ce mare eşti! Ce mare eşti!
Atunci îţi cînt, Măreţ Stăpînitor:
Ce mare eşti! Ce mare eşti!

2 Privirea cînd mionalţ şi văd minunea:
Mulţimea astrelor cealerg pe cer,
Frumosul soare, cît şi mîndra lună
Ca mingi de aur plutind prin eter. [Refren]

3 Cînd întîlnesc pe Domnun Cartea Sfîntă,
Şi cînd zăresc mulţimea dendurări,
Peai Săi aleşi cum ia iubit intruna
Şi ia condus prin binecuvîntări: [Refren]

4 ŞiL văd pe Isus pe pămîntuacesta
Ca serv, dar plin de dragoste şi har,
Zăresc în duh amaraI suferinţă
Şi mîntuirea ce neo dă în dar: [Refren]

5 Cînd mă apasă sarcini mari şi grele
Şi sufletumi e trist pînla mormînt,
Iar El se apleacă plin de mîngîere
Demi ia tot chinul şiorice legămînt: [Refren]

6 Cînd Domnul bun mă va chema la Sine
Şi cînd orbit voi sta in faţa Sa,
Privind pe Regele marei mărire,
Căzînd la tronul mă voi închina: [Refren]